adsorbi
[Conjugare]
ADSORBÍ, pers. 3 adsoárbe, vb. IV. Refl. (Despre substanţe) A se produce o adsorbţie. – Din fr. adsorber (după sorbi).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ADSORBÍ adsórb tranz. A face să se adsoarbă. /<fr. adsorber
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ADSORBÍ pers.3 se adsoárbe intranz. (despre substanţe) A se fixa (de un corp) prin adsorbţie. /<fr. adsorber
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ADSORBÍ vb. IV. refl. (Despre substanţe) A se fixa pe un alt corp prin adsorbţie. [P.i. 3 -soarbe. / < fr. adsorber].
(Dicţionar de neologisme)
ADSORBÍ vb. refl. (despre substanţe) a se fixa prin adsorbţie. (< fr. adsorber)
(Marele dicţionar de neologisme)
adsorbí vb. v. → sorbi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ADSORBÍ adsórb tranz. A face să se adsoarbă. /<fr. adsorber
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ADSORBÍ vb. IV. refl. (Despre substanţe) A se fixa pe un alt corp prin adsorbţie. [P.i. 3 -soarbe. / < fr. adsorber].
(Dicţionar de neologisme)
ADSORBÍ vb. refl. (despre substanţe) a se fixa prin adsorbţie. (< fr. adsorber)
(Marele dicţionar de neologisme)
adsorbí vb. v. → sorbi
(Dicţionar ortografic al limbii române)