adula

ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. A linguşi, a flata pe cineva (în chip servil) – Din fr. aduler, lat. adulari.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ADUL//Á ~éz tranz. (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a căpăta o favoare); a măguli; a linguşi; a flata. /<fr. aduler, lat. adulari
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ADULÁ vb. I. tr. A linguşi, a flata în chip josnic, servil pe cineva. [< fr. aduler, cf. lat. adulari].
(Dicţionar de neologisme)

ADULÁ vb. tr. a linguşi, a flata în chip servil. (< fr. aduler, lat. adulari)
(Marele dicţionar de neologisme)

adulá vb., ind. prez. 1 sg. aduléz, 3 sg. şi pl. aduleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)