ADULTERÁRE, adulterări, s.f. (Livr.) Falsificare, denaturare. – După fr. adultération, engl. adulteration.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ADULTER//Á ~éz tranz. (un text) A prezenta altfel decât în realitate; a falsifica; a denatura. /<fr. adultérer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ADULTERÁRE s.f. Acţiunea de a adultera şi rezultatul ei. [< adultera].
(Dicţionar de neologisme)
ADULTERÁ vb. I tr. (Rar) A falsifica, a altera un text. [Cf. fr. adultérer].
(Dicţionar de neologisme)
ADULTERÁ vb. tr. a denatura (un text). (< fr. adultérer)
(Marele dicţionar de neologisme)
adulteráre s. f., g.-d. art. adulterării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
adulterá vb., ind. prez. 1 sg. adulteréz, 3 sg. şi pl. adultereáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ADULTER//Á ~éz tranz. (un text) A prezenta altfel decât în realitate; a falsifica; a denatura. /<fr. adultérer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ADULTERÁ vb. I tr. (Rar) A falsifica, a altera un text. [Cf. fr. adultérer].
(Dicţionar de neologisme)
ADULTERÁ vb. tr. a denatura (un text). (< fr. adultérer)
(Marele dicţionar de neologisme)
adulteráre s. f., g.-d. art. adulterării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
adulterá vb., ind. prez. 1 sg. adulteréz, 3 sg. şi pl. adultereáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)