adunătură

ADUNĂTÚRĂ, adunături, s.f. 1. Grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată. 2. (Peior.) Grămadă de oameni adunaţi din întâmplare, gloată, strânsură. – Aduna + suf. -ătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ADUNĂTÚR//Ă ~i f. 1) Ceea ce a fost adunat de pe unde s-a putut, fără nici un discernământ; strânsură. 2) depr. Mulţime de oameni adunaţi întâmplător. ~ de gură-cască. /a aduna + suf. ~ătură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

adunătúră s. f., g.-d. art. adunătúrii; pl. adunătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ADUNĂTÚRĂ s. (depr.) gloată, scursură, strânsură, şleahtă, (Ban.) zbor. (Nu e decât o ~ de neisprăviţi.)
(Dicţionar de sinonime)