ADUNÁ, adún, vb. I. 1. Tranz. A strânge la un loc ceea ce se află răspândit, împrăştiat, risipit; a ridica de pe jos. 2. Tranz. A aduna din toate părţile; a strânge, a concentra. 3. Tranz. A culege (alegând de ici şi de acolo). 4. Tranz. A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi. 5. Tranz. (Mat.) A totaliza mai multe numere într-unul singur. 6. Tranz. şi refl. A (se) strânge la un loc, formând un grup. ♢ Expr. (Tranz.) Parcă a tunat şi i-a adunat, se zice despre oameni foarte deosebiţi unii de alţii strânşi la un loc. ♦ A (se) îngrămădi, a (se) ghemui. – Lat. adunare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ADUNÁ adún tranz. 1) A face să se adune. 2) A aduce din mai multe părţi punând laolaltă; a strânge. ~ lemne. ~ mere. 3) (bani, avere) A dobândi prin muncă asiduă (punând deoparte); a agonisi; a strânge. 4) mat. (numere) A supune operaţiei de adunare. /<lat. adunare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ADUNÁ se adúna intranz. (despre fiinţe) A veni din toate părţile, întâlnindu-se în acelaşi loc; a se strânge. /<lat. adunare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
aduná (adún, adunát), vb. 1. a strînge, a culege. 2. A acumula, a îngrămădi. 3. A adăuga, a însuma. 4. (refl.) A se strînge. – Mr. adun, megl. dun, istr. aduru. < Lat. adūnāre (Puşcariu 31; REW 209; DAR); cf. it. adunare, cat., sp., port. aunar, v. fr. auner. – Der. adunare, s.f. (întrunire; strîngere, culegere; adăugare, însumare); adunat, s.n. (recoltă, cules); adunător, adj. (unealtă de strîns); adunător, s.n. (numărătoare); adunătură, s.f. (grămadă; lucruri de nimic), care ar putea fi reprezentantul direct al unei formaţii lat., cf. abruz. adunatura.
(Dicţionarul etimologic român)
aduná vb., ind. prez. 1 sg. adún, 3 sg. şi pl. adúnă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ADUNÁ vb. 1. v. acumula. 2. v. tezauriza. 3. v. economisi. 4. (MAT.) a totaliza, (rar) a adiţiona, a însuma, a suma, (înv.) a sumarisi. (A ~ valoarea a doi vectori.) 5. a (se) întruni, a (se) reuni, a (se) strânge, (reg.) a (se) întroloca, a (se) soborî, (Olt. şi Munt.) a (se) închelba, a (se) închelbăra. (S-au ~ cu toţii.) 6. v. convoca. 7. v. recolta. 8. v. colecta, a strânge. 9. a (se) înmănunchea, a (se) reuni, a (se) strânge. (Şi-a ~ versurile în volum.) 10. a colecţiona, a culege, a strânge. (~ folclor pe teren.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) aduna ≠ a (se) scădea
(Dicţionar de antonime)
A aduna ≠ a împrăştia, a irosi, a risipi, a scădea
(Dicţionar de antonime)
A se aduna ≠ a (se) împrăştia
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ADUNÁ adún tranz. 1) A face să se adune. 2) A aduce din mai multe părţi punând laolaltă; a strânge. ~ lemne. ~ mere. 3) (bani, avere) A dobândi prin muncă asiduă (punând deoparte); a agonisi; a strânge. 4) mat. (numere) A supune operaţiei de adunare. /<lat. adunare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
aduná (adún, adunát), vb. 1. a strînge, a culege. 2. A acumula, a îngrămădi. 3. A adăuga, a însuma. 4. (refl.) A se strînge. – Mr. adun, megl. dun, istr. aduru. < Lat. adūnāre (Puşcariu 31; REW 209; DAR); cf. it. adunare, cat., sp., port. aunar, v. fr. auner. – Der. adunare, s.f. (întrunire; strîngere, culegere; adăugare, însumare); adunat, s.n. (recoltă, cules); adunător, adj. (unealtă de strîns); adunător, s.n. (numărătoare); adunătură, s.f. (grămadă; lucruri de nimic), care ar putea fi reprezentantul direct al unei formaţii lat., cf. abruz. adunatura.
(Dicţionarul etimologic român)
aduná vb., ind. prez. 1 sg. adún, 3 sg. şi pl. adúnă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ADUNÁ vb. 1. v. acumula. 2. v. tezauriza. 3. v. economisi. 4. (MAT.) a totaliza, (rar) a adiţiona, a însuma, a suma, (înv.) a sumarisi. (A ~ valoarea a doi vectori.) 5. a (se) întruni, a (se) reuni, a (se) strânge, (reg.) a (se) întroloca, a (se) soborî, (Olt. şi Munt.) a (se) închelba, a (se) închelbăra. (S-au ~ cu toţii.) 6. v. convoca. 7. v. recolta. 8. v. colecta, a strânge. 9. a (se) înmănunchea, a (se) reuni, a (se) strânge. (Şi-a ~ versurile în volum.) 10. a colecţiona, a culege, a strânge. (~ folclor pe teren.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) aduna ≠ a (se) scădea
(Dicţionar de antonime)
A aduna ≠ a împrăştia, a irosi, a risipi, a scădea
(Dicţionar de antonime)
A se aduna ≠ a (se) împrăştia
(Dicţionar de antonime)