advon
ADVÓN, advonuri s.n. Tinda dinăuntru a unei biserici creştine. – Cf. a m v o n.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ADVÓN, advoane, s.n. Tinda sau pridvorul bisericii în care stau femeile, numit şi nartecă: în advoanele acestor două biserici. (Dicţionarul universal al limbei române, 1922)
(Alte dicţionare)
advón s. n., pl. advoáne/advónuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ADVÓN, advoane, s.n. Tinda sau pridvorul bisericii în care stau femeile, numit şi nartecă: în advoanele acestor două biserici. (Dicţionarul universal al limbei române, 1922)
(Alte dicţionare)
(Dicţionar ortografic al limbii române)