ADĂSTÁ, adắst, vb. I. Tranz. (Înv. şi reg.) A aştepta. [Prez. ind. şi: adást] – Lat. ad-astare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
adăstá (-ást, -át), vb. – A aştepta. – Mr. adastu. < Lat. ădastāre „a fi prezent” (Puşcariu 22; REW 148; DAR), care nu trebuie confundat cu lat. adastare „a grăbi” (REW 3990), de origine germanică. Se remarcă tendinţa de a conjuga eu adăstez.
(Dicţionarul etimologic român)
adăstá vb., ind. prez. 1 sg. adăst, 2 sg. adăşti, 3 sg. şi pl. adástă, conj. prez. 3 sg. şi pl. adáste
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ADĂSTÁ vb. v. aştepta.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
adăstá (-ást, -át), vb. – A aştepta. – Mr. adastu. < Lat. ădastāre „a fi prezent” (Puşcariu 22; REW 148; DAR), care nu trebuie confundat cu lat. adastare „a grăbi” (REW 3990), de origine germanică. Se remarcă tendinţa de a conjuga eu adăstez.
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ADĂSTÁ vb. v. aştepta.
(Dicţionar de sinonime)