AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material grunjos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci materialele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeţi. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AERÁT, -Ă, aeraţi, -e, adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer1 (1). 2. (Despre cereale) Răcit prin introducere de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeţi. 3. (Livr.) (Despre texte) Care are o structură simplă; clar, limpede. 4. (Despre pagini scrise) Cu literele şi rândurile spaţiate; cu mult spaţiu alb. [Pr.: a-e-] – V. aera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A AER//Á ~éz tranz. (lichide sau materiale granulare) A trata cu aer (pentru a îmbunătăţi callitatea sau pentru a păstra). [Sil. a-e-ra] /<fr. aérer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AERÁT ~ă (~i, ~e) 1) (despre lichide, materiale granuloase etc.) Care este tratat prin introducere de aer. 2) (despre pagini scrise) Care are spaţiu alb. /v. a aera
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AERÁ vb. I. 1. tr. A aerisi. ♦ A zvânta, a expune la soare şi la aer (lucruri, haine etc.). 2. refl. (rar) A-şi face vânt. [< fr. aérer].
(Dicţionar de neologisme)
AERÁT, -Ă adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer. 2. (Despre cereale) Răcit cu ajutorul aerului, prin vânturare etc. 3. (Despre pagini) Spaţiat. [< aera].
(Dicţionar de neologisme)
AERÁ vb. tr. 1. a introduce aer proaspăt într-un loc închis; a aerisi. 2. a expune la soare şi la aer (lucruri, haine). (< fr. aérer)
(Marele dicţionar de neologisme)
AERÁT, -Ă adj. 1. tratat prin introducere de aer. 2. (despre cereale) răcit cu ajutorul aerului, prin vânturare etc. 3. (despre un text) cu o structură simplă; (despre pagini) spaţial. (< aera)
(Marele dicţionar de neologisme)
*aerát adj. m., pl. aeráţi; f. aerátă, pl. aeráte
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
aerá vb., ind. prez. 1 sg. aeréz, 3 sg. şi pl. aeréază
(Dicţionar ortografic al limbii române)
aerát adj. m., pl. aeráţi; f. sg. aerátă, pl. aeráte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AERÁT, -Ă, aeraţi, -e, adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer1 (1). 2. (Despre cereale) Răcit prin introducere de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeţi. 3. (Livr.) (Despre texte) Care are o structură simplă; clar, limpede. 4. (Despre pagini scrise) Cu literele şi rândurile spaţiate; cu mult spaţiu alb. [Pr.: a-e-] – V. aera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AERÁT ~ă (~i, ~e) 1) (despre lichide, materiale granuloase etc.) Care este tratat prin introducere de aer. 2) (despre pagini scrise) Care are spaţiu alb. /v. a aera
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AERÁ vb. I. 1. tr. A aerisi. ♦ A zvânta, a expune la soare şi la aer (lucruri, haine etc.). 2. refl. (rar) A-şi face vânt. [< fr. aérer].
(Dicţionar de neologisme)
AERÁT, -Ă adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer. 2. (Despre cereale) Răcit cu ajutorul aerului, prin vânturare etc. 3. (Despre pagini) Spaţiat. [< aera].
(Dicţionar de neologisme)
AERÁ vb. tr. 1. a introduce aer proaspăt într-un loc închis; a aerisi. 2. a expune la soare şi la aer (lucruri, haine). (< fr. aérer)
(Marele dicţionar de neologisme)
AERÁT, -Ă adj. 1. tratat prin introducere de aer. 2. (despre cereale) răcit cu ajutorul aerului, prin vânturare etc. 3. (despre un text) cu o structură simplă; (despre pagini) spaţial. (< aera)
(Marele dicţionar de neologisme)
*aerát adj. m., pl. aeráţi; f. aerátă, pl. aeráte
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
aerá vb., ind. prez. 1 sg. aeréz, 3 sg. şi pl. aeréază
(Dicţionar ortografic al limbii române)
aerát adj. m., pl. aeráţi; f. sg. aerátă, pl. aeráte
(Dicţionar ortografic al limbii române)