aereze
[Conjugare]
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material grunjos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci materialele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeţi. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A AER//Á ~éz tranz. (lichide sau materiale granulare) A trata cu aer (pentru a îmbunătăţi callitatea sau pentru a păstra). [Sil. a-e-ra] /<fr. aérer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AERÁ vb. I. 1. tr. A aerisi. ♦ A zvânta, a expune la soare şi la aer (lucruri, haine etc.). 2. refl. (rar) A-şi face vânt. [< fr. aérer].
(Dicţionar de neologisme)
AERÁ vb. tr. 1. a introduce aer proaspăt într-un loc închis; a aerisi. 2. a expune la soare şi la aer (lucruri, haine). (< fr. aérer)
(Marele dicţionar de neologisme)
aerá vb., ind. prez. 1 sg. aeréz, 3 sg. şi pl. aeréază
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A AER//Á ~éz tranz. (lichide sau materiale granulare) A trata cu aer (pentru a îmbunătăţi callitatea sau pentru a păstra). [Sil. a-e-ra] /<fr. aérer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
AERÁ vb. tr. 1. a introduce aer proaspăt într-un loc închis; a aerisi. 2. a expune la soare şi la aer (lucruri, haine). (< fr. aérer)
(Marele dicţionar de neologisme)
aerá vb., ind. prez. 1 sg. aeréz, 3 sg. şi pl. aeréază
(Dicţionar ortografic al limbii române)