aerocartografie
AEROCARTOGRAFÍE s.f. Tehnică de întocmire a hărţilor şi a planurilor topografice cu ajutorul aerocartografului. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérocartographie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AEROCARTOGRAFÍE f. tehn. Metodă de întocmire a hărţilor şi a planurilor topografice pe baza fotogramelor aeriene; aerofotogrammetrie. /<fr. aérocartographie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AEROCARTOGRAFÍE s.f. (Tehn.) Tehnica de a face hărţi şi planuri topografice cu aparate de cartografiere pe bază de fotograme aeriene. [Gen. -iei. / < fr. aérocartographie].
(Dicţionar de neologisme)
AEROCARTOGRAFÍE s. f. tehnica întocmirii planurilor şi hărţilor topografice pe bază de aerofotograme. (< fr. aérocartographie)
(Marele dicţionar de neologisme)
aerocartografíe s. f. → cartografie
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AEROCARTOGRAFÍE f. tehn. Metodă de întocmire a hărţilor şi a planurilor topografice pe baza fotogramelor aeriene; aerofotogrammetrie. /<fr. aérocartographie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
AEROCARTOGRAFÍE s. f. tehnica întocmirii planurilor şi hărţilor topografice pe bază de aerofotograme. (< fr. aérocartographie)
(Marele dicţionar de neologisme)
aerocartografíe s. f. → cartografie
(Dicţionar ortografic al limbii române)