aerotehnică

AEROTÉHNICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul şi cu construcţia aeronavelor. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérotechnique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AEROTÉHNICĂ f. Disciplină care se ocupă cu studiul şi cu construcţia aeronavelor. /<fr. aérotechnique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AEROTÉHNICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul construcţiei aerodinelor pe baza datelor teoretice şi experimentale. ♦ Tehnica condiţionării aerului. [Gen. -cii / < fr. aérotechnique].
(Dicţionar de neologisme)

AEROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la aerotehnică. [< fr. aérotechnique].
(Dicţionar de neologisme)

AEROTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la aerotehnică. II. s.f. disciplină care se ocupă cu studiul construcţiei aeronavelor. (< fr. aérotechnique)
(Marele dicţionar de neologisme)

aerotéhnică s. f., g.-d. art. aerotéhnicii
(Dicţionar ortografic al limbii române)