aeroterapie
AEROTERAPÍE s.f. Metodă de tratament a unor boli cu ajutorul aerului1 (de munte). [Pr.: a-e-] – Din fr. aérothérapie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AEROTERAPÍE f. Tratament al bolilor pulmonare prin cură de aer. [G.-D. aeroterapiei] /<fr. aérothérapie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AEROTERAPÍE s.f. Metodă de tratare a unor boli constând din expunerea corpului la aer. [Gen. -iei. / < fr. aérothérapie, cf. gr. aer – aer, therapeia – îngrijire].
(Dicţionar de neologisme)
AEROTERAPÍE s. f. metodă de tratament al unor boli bazată pe aerul curat. (< fr. aérothérapie)
(Marele dicţionar de neologisme)
aeroterapíe s. f., art. aeroterapía; g.-d. aeroterapíi, art. aeroterapíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AEROTERAPÍE f. Tratament al bolilor pulmonare prin cură de aer. [G.-D. aeroterapiei] /<fr. aérothérapie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
AEROTERAPÍE s. f. metodă de tratament al unor boli bazată pe aerul curat. (< fr. aérothérapie)
(Marele dicţionar de neologisme)
aeroterapíe s. f., art. aeroterapía; g.-d. aeroterapíi, art. aeroterapíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)