afară dex - definiţie, sinonime, conjugare

afară

[Sinonime]
AFÁRĂ adv. Dincolo de limitele unui spaţiu închis sau apropiat; în exterior. ♢ Loc. conj. Afară numai dacă nu... = numai cu condiţia ca..., afară de cazul când... ♢ Loc. prep. (În) afară de... = fără a mai socoti şi... ♢ Expr. A da afară = a scoate (cu forţa) de undeva; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. Afară din cale sau din cale-afară = peste măsură, neobişnuit de... ♦ (Cu valoare de interjecţie) Ieşi! pleacă! du-te! – Lat. ad foras.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AFÁRĂ adv. Dincolo de limitele unui spaţiu închis; dincolo de anumite limite; în exterior. ♢ ~ de cu excepţia. A da ~ a) a exclude; a elimina; b) a concedia dintr-un post. Din cale-~ peste măsură; neobişnuit de... /<lat. ad foras
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

afară, adv. 1. Dincolo de limitele unui spaţiu închis, în exterior. 2. Cu excepţia, (în) afară de. – Mr. afoară, megl. nafară, istr. (a)fǫrę. Lat. ād fŏras (Puşcariu 33; Candrea-Dens., 550; REW 265; DAR); cf. v .it. affuori (it. fuori, fuora), v. fr. afors (fr. hors), v. sp. afuera (sp. fuera), v. port. afora (port. fora). Sensul 2, condiţionat de prep. de, este de asemenea romanic, cf. it. fuor di, fr. en dehors de, sp. fuera de.
(Dicţionarul etimologic român)

afară adv. 1. (deţ.) în lumea liberă, libertate 2. în străinătate 3. (în perioada comunistă) în Occident, dincolo de Cortina de Fier 4. (în sport – d. un joc) (disputat) în deplasare, pe terenul echipei adverse (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

afáră adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pe-afáră prep. + adv. (tempo rapid)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

în afára loc. prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

din cále-afáră loc. adv. (tempo rapid)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

în afáră de loc. prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pe afáră prep. + adv. (tempo lent)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

din cále afáră loc. adv. (tempo lent)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

din afáră loc. prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

din afáră (din exterior) prep. adv. (partea din afară)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
AFÁRĂ interj. ieşi!, marş!, pleacă!
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Afarăînăuntru
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: af afa afar

Cuvinte se termină cu literele: ra ara fara