afilie

AFILIÁ, afiliez, vb., I. Refl. (Despre organizaţii, instituţii etc.) A se alătura altei organizaţii, instituţii etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a-] – Din fr. affilier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE AFILI//Á mă ~éz intranz. (despre organizaţii, instituţii, societăţi) A se alătura altei organizaţii, instituţii sau societăţi, subordonându-i-se. [Sil. -li-a] /<fr. affilier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AFILIÁ vb. I. refl. (Despre organizaţii, instituţii, societăţi) A se alătura altei organizaţii, instituţii sau societăţi de acelaşi fel, subordonându-i-se. ♦ tr. A stabili anumire raporturi de subordonare între mai multe societăţi. [Pron. -li-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. affilier, cf. lat. affiliare – a lua ca fiu].
(Dicţionar de neologisme)

AFILIÁ vb. I. refl. a se alătura unei organizaţii, instituţii etc. de acelaşi fel, subordonându-i-se. II. tr. a stabili anumite raporturi de subordonare. (< fr. affilier, lat. affiliare)
(Marele dicţionar de neologisme)

AFILÍE s. f. lipsa totală a frunzelor la unele plante. (< fr. aphyllie)
(Marele dicţionar de neologisme)

afiliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. afiliéz, 3 sg. şi pl. afiliáză, 1 pl. afiliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. afiliéze; ger. afiliínd (sil. -li-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)