AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. A susţine (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SE AFIRMÁ mă afírm intranz. (despre persoane şi despre manifestările lor) A se manifesta în mod deosebit; a se impune; a se ilustra; a se remarca; a se distinge; a excela; a se evidenţia; a bria. /<fr. affirmer, lat. affirmare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A AFIRMÁ afírm tranz. 1) A declara în mod ferm. 2) A susţine ca fiind adevărat./<fr. affirmer, lat. affirmare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AFIRMÁ vb. I. 1. tr. A spune, a susţine ceva cu tărie, a declara categoric, ferm; a susţine că ceva este adevărat. 2. refl. A se evidenţia, a se remarca. [P.i. afirm. / < fr. affirmer, cf. lat. affirmare].
(Dicţionar de neologisme)
AFIRMÁ vb. I. tr. a susţine, a declara categoric, ferm. II. refl. a se evidenţia, a se face remarcat prin ceva. (< fr. affirmer, lat. affirmare)
(Marele dicţionar de neologisme)
afirmá vb., ind. prez. 1 sg. afírm, 3 sg. şi pl. afírmă; conj. prez. 3 sg. şi pl. afírme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
AFIRMÁ vb. 1. a declara, a mărturisi, a relata, a spune, a zice, (pop.) a cuvânta, (înv.) a mărturi. (~ următoarele ...) 2. a se auzi, a se spune, a se şopti, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (înv. şi reg.) a (se) suna, (reg.) a se slomni. (Se ~ că a plecat.) 3. v. manifesta. 4. v. susţine. 5. a se evidenţia, a se impune, a se remarca. (S-a ~ repede în cinematografie.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A afirma ≠ a contesta, a infirma, a nega, a tăgădui, a denega
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SE AFIRMÁ mă afírm intranz. (despre persoane şi despre manifestările lor) A se manifesta în mod deosebit; a se impune; a se ilustra; a se remarca; a se distinge; a excela; a se evidenţia; a bria. /<fr. affirmer, lat. affirmare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AFIRMÁ vb. I. 1. tr. A spune, a susţine ceva cu tărie, a declara categoric, ferm; a susţine că ceva este adevărat. 2. refl. A se evidenţia, a se remarca. [P.i. afirm. / < fr. affirmer, cf. lat. affirmare].
(Dicţionar de neologisme)
AFIRMÁ vb. I. tr. a susţine, a declara categoric, ferm. II. refl. a se evidenţia, a se face remarcat prin ceva. (< fr. affirmer, lat. affirmare)
(Marele dicţionar de neologisme)
afirmá vb., ind. prez. 1 sg. afírm, 3 sg. şi pl. afírmă; conj. prez. 3 sg. şi pl. afírme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
AFIRMÁ vb. 1. a declara, a mărturisi, a relata, a spune, a zice, (pop.) a cuvânta, (înv.) a mărturi. (~ următoarele ...) 2. a se auzi, a se spune, a se şopti, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (înv. şi reg.) a (se) suna, (reg.) a se slomni. (Se ~ că a plecat.) 3. v. manifesta. 4. v. susţine. 5. a se evidenţia, a se impune, a se remarca. (S-a ~ repede în cinematografie.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A afirma ≠ a contesta, a infirma, a nega, a tăgădui, a denega
(Dicţionar de antonime)