afirmativ dex - definiţie, sinonime, conjugare

afirmativ

AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, adj. (Despre un enunţ) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care conţine o afirmaţie. ♢ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla aşa; în cazul când întâmplările sunt favorabile. – Din fr. affirmatif, lat. affirmativus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AFIRMATÍV ~ă (~i, ~e) şi substantival Care conţine o afirmaţie; care are un sens pozitiv. Propoziţie ~ă. ♢ În caz ~ dacă se va întâmpla aşa. /<fr. affirmatif, lat. affirmativus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AFIRMATÍV, -Ă adj. (op. n e g a t i v) Cu caracter de afirmaţie, care afirmă ceva; pozitiv. ♦ (Log.; despre judecăţi) Care enunţă apartenenţa însuşirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. [Cf. fr. affirmatif, lat. affirmativus].
(Dicţionar de neologisme)

AFIRMATÍV, -Ă adj. (şi adv.) care afirmă ceva; pozitiv. ♢ (log.; despre judecăţi) care enunţă aparenţa însuşirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. (< fr. affirmatif, lat. affirmativus)
(Marele dicţionar de neologisme)

afirmatív adj. m., pl. afirmatívi; f. sg. afirmatívă, pl. afirmatíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Antonime:
Afirmativnegativ
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: af afi afir afirm afirma

Cuvinte se termină cu literele: iv tiv ativ mativ rmativ