A AFLUÍ pers. 3 afluiéşte intranz. A se deplasa (în număr mare); a curge spre un anumit loc. /<lat. affluere, fr. affluer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AFLUÍRE (după fr.) s.f. (MILIT.) Acţiune de deplasare a trupelor către un punct (raion, aliniament) dinainte stabilit. Se execută în scopul creării unor grupări de forţe cu diferite destinaţii sau apropierii trupelor de raionul principal al acţiunilor de luptă, ori al scoaterii lor din acest raion. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)
AFLUÍ vb. IV intr. (Rar; despre sânge) A se îngrămădi într-un punct al corpului. ♦ (Fig.) A se îmbulzi. [P.i. 3 -uieşte, ger. -uind. / < fr. affluer, cf. lat. affluere].
(Dicţionar de neologisme)
AFLUÍ vb. intr. 1. (despre sânge) a se îngrămădi într-un corp. 2. a se deplasa convergent către un punct. ♢ (fig.) a se îmbulzi. (< fr. affluer, lat. affluere)
(Marele dicţionar de neologisme)
*afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéşte, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
*afluíre (a-flu-) s. f., g.-d. art. afluírii; pl. afluíri
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
afluí vb., ind. prez. 3 sg. afluiéşte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AFLUÍRE (după fr.) s.f. (MILIT.) Acţiune de deplasare a trupelor către un punct (raion, aliniament) dinainte stabilit. Se execută în scopul creării unor grupări de forţe cu diferite destinaţii sau apropierii trupelor de raionul principal al acţiunilor de luptă, ori al scoaterii lor din acest raion. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)
(Dicţionar de neologisme)
AFLUÍ vb. intr. 1. (despre sânge) a se îngrămădi într-un corp. 2. a se deplasa convergent către un punct. ♢ (fig.) a se îmbulzi. (< fr. affluer, lat. affluere)
(Marele dicţionar de neologisme)
*afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéşte, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
*afluíre (a-flu-) s. f., g.-d. art. afluírii; pl. afluíri
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
afluí vb., ind. prez. 3 sg. afluiéşte
(Dicţionar ortografic al limbii române)