afon dex - definiţie, sinonime, conjugare

afon

[Sinonime]
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s.m. şi f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AFÓN ~ă (~i, ~e) şi substantival . Care cântă fals; care nu are voce (sau auz muzical). 2) Care nu are sonoritate. ♢ Consonantă ~ă consonantă surdă. /<fr. aphone
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AFÓN, -Ă adj. 1. Care şi-a pierdut vocea. ♦ Care cântă fals, care n-are voce sau simţ muzical. 2. Consoană afonă = Consoană care se articulează fără vibrarea coardelor vocale; consoană surdă. [< fr. aphone, cf. gr. aphonos < a – fără, phone – voce].
(Dicţionar de neologisme)

AFÓN, -Ă adj. 1. (şi s. m. f.) care suferă de afonie. ♢ care n-are voce sau simţ muzical. 2. consoană ~ă (şi s. f.) = consoană care se pronunţă fără vibrarea coardelor vocale, surdă. (< fr. aphone, cf. gr. aphonos, mut)
(Marele dicţionar de neologisme)

afón adj. m., s. m., pl. afóni; f. sg. afónă, pl. afóne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
AFÓN adj. v. surd.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: af afo

Cuvinte se termină cu literele: on fon