afonizare

AFONIZÁRE s.f. (Lingv.) Asurzire (a unui sunet). – Din afon.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AFONIZÁRE s.f. (Lingv.) Pierdere a vibraţiilor glotale la sunetele sonore; asurzire. [Cf. fr. aphonisation].
(Dicţionar de neologisme)

AFONIZÁ vb. refl. a suferi fenomenul de afonizare. (< fr. aphoniser)
(Marele dicţionar de neologisme)

AFONIZÁRE s. f. pierdere a vibraţiilor glotale la sunetele sonore; asurzire. (< afoniza)
(Marele dicţionar de neologisme)

afonizá vb., ind. prez. 3 sg. afonizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

afonizáre s. f., g.-d. art. afonizării; pl. afonizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
AFONIZÁRE s. (FON.) asurzire.
(Dicţionar de sinonime)