afumarea
AFUMÁRE, afumări, s.f. Acţiunea de a (se) afuma. – V. afuma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
afumáre s. f., g.-d. art. afumării; pl. afumări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
afumáre s. f., g.-d. art. afumării; pl. afumări
(Dicţionar ortografic al limbii române)