afunda dex - definiţie, sinonime, conjugare
AFÚND, -Ă, afunzi, -de, adj., adv. 1. Adj. Adânc. ♦ (Substantivat, n.) Adâncime (2). 2. Adv. La o distanţă (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. ♢ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. (Reg.) A dormi afund = a dormi profund, adânc. – A3 + fund.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A intra sau a aface să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acţiune. – Lat. affundare (< ad + fundum).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AFÚND1 adv. Cu intensitate; adânc; tare; greu. A dormi ~. /a + fund
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AFÚN//D2 ~dă (~zi, ~de) Care are fundul depărtat (mult) de suprafaţă; adânc. Apă ~dă. /a + fund
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AFÚND3 ~uri n. Loc ascuns, depărtat. ~ în pădure. /a + fund
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A AFUNDÁ afúnd tranz. A face să se afunde; a cufunda. /<lat. affundare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE AFUNDÁ mă afúnd intranz. 1) A se lăsa la fund; a intra cu totul (într-un lichid, într-o substanţă moale etc.); a se cufunda. 2) A pătrunde adânc cu mintea. 3) fig. A se face nevăzut; a dispărea; a se cufunda. /<lat. affundare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

afundá (afúnd, afundát), vb. – 1. A adînci. – 2. A scufunda. – 3. (refl.) A cădea la fund. – Mr. afundu, afundare. De la fund. Der. directă din lat. affundāre pare a se baza pe prezenţa it. affondare (sard. affundare), v. fr. afonder, v. sp. afondar, port. afundar (Puşcariu 36; Pascu, I, 89; REW 269); este însă posibil ca toate cuv. rom. să fie der. neol., cum remarcase deja REW. – Der. afundător, s.m. (scufundător); afundătură, s.f. (ascunzătoare); afundiş, s.n. (adîncime); afunzime, s.f. (adîncime, prăpastie).
(Dicţionarul etimologic român)

afúnd adj. m., pl. afúnzi; f. sg. afúndă, pl. afúnde
(Dicţionar ortografic al limbii române)

afúnd s. n., pl. afúnduri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

afundá vb., ind. prez. 1 sg. afúnd, 3 sg. şi pl. afúndă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
AFÚND adj., s. 1. adj. v. adânc. 2. s. v. adânc. 3. s. adânc, adâncime, fund, măruntaie (pl.), profunzime, străfund, (reg.) afundiş, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (înv. fig.) maţe (pl.). (În ~ul pământului.)
(Dicţionar de sinonime)

AFUNDÁ vb. 1. a (se) adânci, a (se) cufunda, a (se) înfunda, a (se) scufunda. (Picioarele i se ~ în zăpadă.) 2. v. cufunda. 3. v. înfunda. 4. a(-şi) cufunda, a(-şi) înfunda, (fig.) a(-şi) îngropa. (Îşi ~ fruntea în palme.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: af afu afun afund

Cuvinte se termină cu literele: da nda unda funda