afurcare dex - definiţie, sinonime, conjugare
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanţurile cu lungime egală şi fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AFURCÁRE, afurcări, s.f. Acţiunea de a afurca şi rezultatul ei. – V. afurca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AFURCÁ vb. I. tr. (Mar.) A fixa o corabie de fundul apei cu ajutorul a două ancore. [P.i. afúrc şi -chez. / < it. afforcare, fr. affourcher].
(Dicţionar de neologisme)

AFURCÁRE s.f. (Mar.) Acţiunea de a afurca. [< afurca].
(Dicţionar de neologisme)

AFURCÁ vb. tr. a ancora o navă cu ajutorul a două ancore. (< it. afforcare)
(Marele dicţionar de neologisme)

afurcá vb., ind. prez. 1 sg. afúrc, 3 sg. şi pl. afúrcă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

afurcáre s. f., g.-d. art. afurcării; pl. afurcări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: af afu afur afurc afurca

Cuvinte se termină cu literele: re are care rcare urcare