agățare dex - definiţie, sinonime, conjugare
AGĂŢÁ, agắţ, vb. I. 1. Tranz. A atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc.; a spânzura. ♦ A prinde fără voie o ţesătură într-un obiect ascuţit, care o găureşte sau o rupe. ♦ Refl. (Despre ţesături) A se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuţit. ♢ (Fam.) A acosta o persoană (de sex opus). 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva; fig. a se crampona. [Var.: acăţá vb. I] – Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde”).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AGĂŢÁRE s.f. Acţiunea de a (se) agăţa. [Var.: acăţáre s.f.]. – V. agăţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A AGĂŢÁ agăţ tranz. 1) (obiecte) A prinde în/sau de ceva, lăsând să cadă liber în jos; a anina; a suspenda; a spânzura; a atârna. ~ paltonul în cui. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, ţesături etc.) A prinde întâmplător într-un obiect ascuţit, rupând sau găurind; a anina; a prinde. 3) fig. fam. (persoane, de obicei, necunoscute) A opri (în mod brutal) pentru a i se adresa; a acosta. /<lat. accaptiare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE AGĂŢÁ mă agăţ intranz. 1) (despre fiinţe) A se apuca strâns; a se anina; a se prinde. 2) (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) A se rupe prinzându-se într-un obiect ascuţit. Mi s-au agăţat ciorapii. /<lat. accaptiare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

agăţa, agăţ v.t. 1. a fura 2. a aresta 3. a acosta o persoană de sex opus (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a agăţa remorca expr. (friz.) a încerca să oprească sângele dintr-o tăietură cu un creion de alaun (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

agăţá vb., ind. prez. 1 sg. agăţ, 3 sg. şi pl. agáţă; conj. prez. 3 sg. şi pl. agáţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

agăţáre s. f., g.-d. art. agăţării; pl. agăţări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
AGĂŢÁ vb. 1. a (se) atârna, a (se) prinde, a (se) spânzura, a (se) suspenda, (livr.) a (se) acroşa, (pop.) a (se) anina, a (se) zgrepţăna, (reg.) a (se) tăgârţa, (prin Munt.) a (se) atăgârţa, (Transilv.) a (se) împrinde. (~ ceva în cui.) 2. a se apuca, a se atârna, (reg.) a se tagârţa. (Se ~ de crengi ca să nu cadă.) 3. v. fixa.
(Dicţionar de sinonime)

AGĂŢÁ vb. v. acosta, crampona.
(Dicţionar de sinonime)

AGĂŢÁRE s. 1. agăţat, atârnare, atârnat, prindere, prins, spânzurare, spânzurat, suspendare, (livr.) acroşaj, acroşare, (pop.) aninare, aninat. (~ unui obiect în cui.) 2. v. fixare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A agăţa ≠ a desprinde, a deznina
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ag aga agat agata agatar

Cuvinte se termină cu literele: re are tare atare gatare