agarlâc

agarlîc (-curi), s.n. – Bagaj, angarale. Var. argalîc. Tc. agirlik „greutate” (Şeineanu, III, 2; Lokotsch 31). Sec. XVII.
(Dicţionarul etimologic român)

agarlâc s. n., pl. agarlâcuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: ag aga agar agarl agarla

Cuvinte se termină cu literele: ac lac rlac arlac garlac