ageamiu
[Sinonime]
AGEAMÍU, -ÍE, ageamii, adj., s.m. şi f. (Fam.) Începător, novice, profan; (om) care nu se pricepe. – Din tc. acemi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ageamíu (ageamíe), adj. – Nepriceput. – Mr. ağami(t), megl. ağamiia. Tc. acemi, din arab. ‘ağam „barbar” (Şeineanu, II, 12; Lokotsch 29); cf. ngr. ἀτζαμής, bg. ağamija. Din aceeaşi rădăcină provine arab. ağamiya „limbă barbară”, de unde sp. aljamia; la fel ca tc. acem, de unde rom. agem (per.), sec. XVII.
(Dicţionarul etimologic român)
ageamiu, ageamii s.m. (intl.) infractor mărunt / mediocru (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
ageamíu adj. m., s. m., f. ageamíe; pl. m. şi f. ageamíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
AGEAMÍU adj., s. v. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, necunoscător, neiniţiat, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neştiutor, prost.
(Dicţionar de sinonime)
AGEAMÍU s. v. debutant, începător.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ageamíu (ageamíe), adj. – Nepriceput. – Mr. ağami(t), megl. ağamiia. Tc. acemi, din arab. ‘ağam „barbar” (Şeineanu, II, 12; Lokotsch 29); cf. ngr. ἀτζαμής, bg. ağamija. Din aceeaşi rădăcină provine arab. ağamiya „limbă barbară”, de unde sp. aljamia; la fel ca tc. acem, de unde rom. agem (per.), sec. XVII.
(Dicţionarul etimologic român)
(Alte dicţionare)
ageamíu adj. m., s. m., f. ageamíe; pl. m. şi f. ageamíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
AGEAMÍU adj., s. v. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, necunoscător, neiniţiat, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neştiutor, prost.
(Dicţionar de sinonime)
AGEAMÍU s. v. debutant, începător.
(Dicţionar de sinonime)