agnosticism dex - definiţie, sinonime, conjugare

agnosticism

AGNOSTICÍSM s.n. Concepţie filozofică idealistă care neagă, parţial sau total, posibilitatea cunoaşterii obiective a lumii, a esenţei fenomenelor. – Din fr. agnosticisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AGNOSTICÍSM n. Doctrină filozofică care neagă posibilitatea cunoaşterii realităţii obiective. /<fr. agnosticisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AGNOSTICÍSM (‹ fr., engl.) s.n. 1. Doctrină care declară absolutul inaccesibil spiritului uman sau care consideră orice metafizică drept inutilă (D. Hume, I. Kant, adepţii pozitivismului ş.a.). Termenul a fost creat de Th. Huxley în 1869. 2. A. religios = atitudine modernă, cu rădăcini în filozofia greacă în special, negînd capacitatea umană de a descrie divinitatea (de ex. Einstein, religios în felul său, a fost considerat de unii teologi drept un agnostic). (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

AGNOSTICÍSM s.n. Concepţie filozofică care neagă posibilitatea cunoaşterii esenţei realităţii, a reflectării ei veridice în conştiinţa oamenilor. [Cf. fr. agnosticisme, it. agnosticismo < gr. a – fără, gnostos – cognoscibil].
(Dicţionar de neologisme)

AGNOSTICÍSM s. n. concepţie gnoseologică care neagă posibilitatea cunoaşterii obiective a lumii, a esenţei fenomenelor. (< fr. agnosticisme)
(Marele dicţionar de neologisme)

!agnosticísm (ag-nos-/a-gnos-) s.n.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

agnosticísm s. n. (sil. mf. a-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ag agn agno agnos agnost

Cuvinte se termină cu literele: sm ism cism icism ticism