agonale

AGONÁL, -Ă, agonali, -e, adj. Referitor la agonale. – Din it. agonale.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AGONÁLE s.f. pl. Întreceri atletice la vechii greci. ♦ (La romani) Serbări în cinstea zeului Ianus. – Din lat. agonalia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AGONÁL, -Ă adj. Referitor la agonale, care este în agonie. [Cf. germ. agonisch].
(Dicţionar de neologisme)

AGONÁLE s.f.pl. Întreceri atletice la vechii greci. ♦ (La romani) Serbări în cinstea zeului Ianus. [< lat. agonalia].
(Dicţionar de neologisme)

AGONÁLE s. f. pl. 1. întreceri atletice la vechii greci. 2. serbări romane în cinstea zeului Ianus. (< lat. agonalia)
(Marele dicţionar de neologisme)

agonál adj. m., pl. agonáli; f. sg. agonálă, pl. agonále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

agonále s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)