agrotehnică dex - definiţie, sinonime, conjugare
AGROTÉHNIC, -Ă, agrotehnici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ştiinţă care se ocupă cu relaţiile dintre factorii de vegetaţie, sol şi plantele cultivate. ♦ Totalitatea procedeelor tehnice de cultivare a unei plante agricole. 2. Adj. Care aparţine agrotehnicii (1), care se referă la agrotehnică. – Din (1) rus. agrotehnika, (2) agro- + tehnic (după rus. agrotehniceskii).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AGROTÉHNI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de agrotehnică; propriu agrotehnicii. Metode ~ce. /<rus. agrotehnika
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AGROTÉHNICĂ f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul relaţiilor dintre factorii de vegetaţie, sol şi plantele cultivate. [G.-D. agrotehnicii] /<rus. agrotehnika
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AGROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la agrotehnică. [Cf. rus. agrotehniceskii].
(Dicţionar de neologisme)

AGROTÉHNICĂ s.f. Ştiinţă care studiază tehnica menţinerii şi creşterii fertilităţii solului arabil. ♦ Totalitatea procedeelor de cultură care se aplică unei plante. [< rus. agrotehnika, cf. gr. agros – ogor, techne – meşteşug].
(Dicţionar de neologisme)

AGROTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la agrotehnică. II. s. f. ştiinţă care studiază modul în care omul poate interveni în corelaţia dintre factorii de vegetaţie, sol şi plantele cultivate; agrologie. ♢ procedeele tehnice de cultivare a unei plante. (< fr. agrotechnique, /II/ rus. agrotehnika)
(Marele dicţionar de neologisme)

agrotéhnic adj. (sil. -gro-) → tehnic
(Dicţionar ortografic al limbii române)

agrotéhnică s. f. (sil. -gro-), g.-d. art. agrotéhnicii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
AGROTÉHNICĂ s. agrologie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ag agr agro agrot agrote

Cuvinte se termină cu literele: ca ica nica hnica ehnica