aheu
AHÉI s.m. pl. 1. Populaţie indo-europeană aşezată la începutul mileniului al doilea î.Hr. în Pelopones, unde a întemeiat puternice centre de civilizaţie. ♦ Una dintre cele patru ramuri ale vechilor greci. 2. Denumirea generală a vechilor triburi greceşti la Homer. – Cf. Ahaia (n. pr.).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ahéu s. m., art. ahéul; pl. ahéi, art. ahéii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ahéu s. m., art. ahéul; pl. ahéi, art. ahéii
(Dicţionar ortografic al limbii române)