aián (-iéni), s.m. – Personaj de vază în satul sau regiunea sa, notabil. Tc. ayan, din arab. a‘jân „ochi” (Şeineanu, II, 3; Lokotsch 38); cf. sb. ajan, fr. ayan (cf. Gamillscheg 64). Este termen propriu administraţiei turceşti, care s-a păstrat numai în Dobr. N. N. Densusianu, Dacia preistorică, 1082, îl derivă fantezist din gr. ἄια.
(Dicţionarul etimologic român)
aián, aiáni, s.m. (înv. şi reg.) notabil, primar turcesc.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul etimologic român)
aián, aiáni, s.m. (înv. şi reg.) notabil, primar turcesc.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)