aiept dex - definiţie, sinonime, conjugare
AIEPTÁ, aiépt, vb. I. Refl. (Reg.) A-şi lua avânt. ♦ Tranz. A arunca, a repezi cu putere. [Pr.: a-iep-] – Lat. adjectare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

aieptá (-t, -át), vb. – A ademeni, a corupe. Lat. allĕctāre (Hasdeu 583; Candrea, Éléments, 90; Puşcariu 41; Candrea-Dens., 28; REW 355; DAR); cf. it. allettare, fr. allécher. Cuv. rar, necunoscut practic în lit.
(Dicţionarul etimologic român)

aieptá (-t, -át), vb. – A arunca. Lat. *aiectāre, de la ēiectāre (Puşcariu 42; Candrea-Dens., 27; DAR). Posibilitatea acestei der. a fost pusă sub semnul întrebării datorită rom. al lui i lat. în hiat, care în mod normal trebuia să dea j (cf. Diculescu, Elementele, 463). Se pare, totuşi, că i lat. s-a redus pînă la dispariţie înainte de e (Rosetti, I, 73), cf. quietus › (în)cet, astfel că nu există motiv pentru a contesta rezultatul aiepta. Philippide, O rămăşiţă, 21, propune lat. *abiectāre şi Diculescu, Elementele, 463, o compune cu ad de la gr. ἰάπτω „a arunca”, supoziţie care nu reprezintă nici un avantaj. În Trans. – Der. aiept, s.n. (aruncare); aieptător, adj. (care aruncă).
(Dicţionarul etimologic român)

aieptá vb., ind. prez. 1 sg. aiépt, 3 sg. şi pl. aiáptă; conj. prez. 3 sg. şi pl. aiépte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

aiépt, aiépturi, s.n. (reg.) avânt.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
AIEPTÁ vb. v. arunca, avânta, azvârli, îndrepta, năpusti, năvăli, potrivi, precipita, repezi, sări, tăbărî, zvârli.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ai aie aiep

Cuvinte se termină cu literele: pt ept iept