aiurit dex - definiţie, sinonime, conjugare
AIURÍ vb. IV. v. aiura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AIURÍT, -Ă, aiuriţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care are comportări anormale; (om) zăpăcit, trăsnit, zănatic. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor; adesea adverbial) Care este anormal. [Pr.: a-iu-] – Din fr. ahuri (apropiat prin etimologie populară de aiurea).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

*aiurí (a ~) (a zăpăci) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aiurésc, imperf. 3 sg. aiureá; conj. prez. 3 să aiureáscă
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

aiurít adj. m., s. m., pl. aiuríţi; f. sg. aiurítă, pl. aiuríte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
AIURÍT adj. 1. v. smintit. 2. v. zăpăcit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ai aiu aiur aiuri

Cuvinte se termină cu literele: it rit urit iurit