ajungere dex - definiţie, sinonime, conjugare
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ♢ Expr. A ajunge departe = a răzbi prin greutăţi şi a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuţitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situaţie disperată. ♦ Intranz. şi tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o fiinţă sau un vehicul în mişcare; a prinde din urmă. ♢ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuşi să atingă ceva situat sus sau departe. ♢ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre preţuri; p.ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înţelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. şi tranz. A fi în situaţia de a... 3. Intranz. A deveni. ♢ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuşi, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreţia cuiva. ♦ Intranz. şi refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. şi refl. A fi în cantitate suficientă. ♢ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a şti ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AJÚNGERE s.f. (Rar) Faptul de a (se) ajunge. – V. ajunge.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A AJÚNGE ajúng 1. intranz. I. 1) A fi într-un anumit loc după parcurgerea unei distanţe; a sosi; a veni. ~ la serviciu. ~ la gară. ♢ A-i ~ cuiva cuţitul la os a nu mai putea răbda o stare de lucruri. ~ departe a obţine multe succese în viaţă. ~ la mal (sau la liman) a atinge scopul dorit, înfruntând multe greutăţi. 2) A atinge o limită în timp. ~ până la iarnă. ~ la bătrâneţe. 3) A atinge un anumit nivel. Temperatura ajunge până la 300 sub zero. 4) A se răspândi, venind de departe; a parveni. 5) A fi în cantitate suficientă. Ajunge umezeală pentru grâne. 6) A începe să fie; a deveni. ~ actor. 7) depr. A obţine pe căi necinstite o situaţie materială nemeritată; a se căpătui; a parveni. ♢ ~ de râsul lumii a se face de batjocură. ~ de pomină a-şi face reputaţie proastă. ~ la sapă de lemn a sărăci complet. ~ pe drumuri a) a pierde orice sursă de existenţă; b) a rămâne fără adăpost; c) a rămâne orfan. ~ pe mâinile cuiva a ajunge la discreţia cuiva. II. (împreună cu unele substantive precedate de prepoziţia la formează locuţiuni verbale având sensul substantivului cu care se îmbină): ~ la concluzia a conchide. ~ la convingerea a se convinge. 2. tranz. 1) (fiinţe, mijloace de transport) A prinde venind din urmă. 2) (obiecte sau fiinţe situate sus departe) A reuşi să atingă (întinzându-se). 3) fig. A aduce la acelaşi nivel; a egala. 4) A traduce în viaţă; a transforma în fapt. A-şi ~ scopul. 5) fig. (despre sentimente, senzaţii, stări etc.) A cuprinde pe de-a întregul; a răzbi; a pătrunde. ♢ A-l ~ mintea (sau capul) a se pricepe. /<lat. adjungere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE AJÚNGE mă ajúng intranz. (despre fiinţe, obiecte în mişcare) A trece concomitent prin acelaşi loc, continuându-şi drumul în direcţii opuse; a se întâlni. /<lat. adjungere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ajúnge (ajúng, ajúns), vb. – 1. (Refl.) A coincide, a avea aceleaşi păreri. – 2. A întîlni, venind din urmă (sens spaţial). – 3. A atinge o limită în timp (sens temporal). – 4. A atinge un punct determinat. – 5. A deveni, a ajunge. – 6. A deveni ceva, sau cineva. – 7. A fi de-ajuns, suficient. – 8. (Refl.) A se mulţumi cu ceva, a se descurca. – 9. (Refl.) A se pune la zi. – Mr. ağung (ağumsu, ağunită), megl. jung (jungiri). Lat. adiūngĕre (Puşcariu 50; Candrea-Dens., 33; REW 171; DAR); cf. it. aggiungere, aggiugnere, v. prov. ajonher, v. fr. ajoindre, ([adjoindre), sp. (adjungir). – Der. ajungător, adj. (suficient, destul); ajuns, adj. (care s-a îmbogăţit, bogat); ajuns, s.n. (ajungere; suficienţă); neajuns, s.n. (inconvenient, defect; pagubă, detriment).
(Dicţionarul etimologic român)

ajunge, ajung v.r. a accede la o poziţie socială superioară originii, a parveni (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a ajunge la export expr. a muri (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a ajunge lăstărel expr. (prst.- d. un tânăr neiniţiat) a reuşi primul act sexual (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a ajunge la covrigi / la pepeni expr. a sărăci, a se ruina (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a ajunge de poveste expr. a deveni cunoscut printr-un fapt negativ (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a ajunge caftan expr. (intl.) a se îmbogăţi (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a ajunge varză expr. 1. a se degrada, a se zdrenţui 2. (tox.) a ajunge dependent de droguri 3. (tox.) a avea o stare euforică provocată de consumul de droguri (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a ajunge din cal măgar expr. a-i merge din ce în ce mai rău; a decădea
(Alte dicţionare)

a ajunge la spartul târgului expr. a ajunge prea târziu (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a ajunge la salamet expr. (intl.) 1. a ajunge la închisoare 2. a muri (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ajúnge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
(Dicţionar ortografic al limbii române)

de-ajúns loc. adv. (tempo rapid)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

de ajúns loc. adv. (tempo lent)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ajúngere s. f., g.-d. art. ajúngerii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
AJÚNGE interj. atât!, basta!, destul!, gata!, isprăveşte!, încetează, punct!, sfârşeşte!, stai!, stop!, termină!, (reg.) halt, (fam. şi peior.) ho!
(Dicţionar de sinonime)

AJÚNGE vb. 1. a sosi, a veni, (livr.) a accede, (înv.) a merge, (grecism înv.) a proftaxi. (A ~ la timp.) 2. v. sosi. 3. a apuca, a prinde. (Se grăbeşte să ~ trenul.) 4. a prinde, (înv. şi pop.) a sosi, (prin Olt.) a scurta. (Mergeţi, vă ~ din urmă.) 5. v. întinde. 6. a da, a ieşi. (Drumul ~ în sat.) 7. a-i veni, ( (reg.) a-i bate. (Iarba îi ~ până la mijloc.) 8. a răzbate, a răzbi, a străbate. (Strigătul ~ până la el.) 9. v. surprinde. 10. a atinge, a izbi, a lovi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a păli, a picni, (reg.) a tâlni, (Transilv.) a tălăli. (Glonţul ~ iepurele.) 11. a deveni, (livr.) a accede, (înv.) a încăpea, a purcede, a sosi. (A ~ domn, vornic.) 12. v. veni. 13. a deveni, a ieşi. (A ~ doctor.) 14. a(-şi) atinge, a(-şi) îndeplini, a(-şi) înfăptui, a(-şi) realiza. (Şi-a ~ scopul.) 15. a parveni, (înv.) a prinveni. (A ~ să priceapă mai exact cele întâmplate.) 16. v. egala. 17. a intra, a încăpea. (Bunurile au ~ pe mâna lui.) 18. a ţine. (Alimentele ne vor ~ două luni.) 19. v. îmbogăţi. 20. v. răzbi.
(Dicţionar de sinonime)

AJÚNGE vb. v. conveni, înţelege, învoi.
(Dicţionar de sinonime)

AJÚNGERE s. v. sosire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: aj aju ajun ajung ajunge

Cuvinte se termină cu literele: re ere gere ngere ungere