ajutorul dex - definiţie, sinonime, conjugare

ajutorul

[Sinonime]
AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s.m. şi f., s.n. 1. S.m. şi f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secundând-o şi subordonându-i-se). 2. S.n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistenţă acordată cuiva; ajutorinţă. ♢ A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaţilor în cazul pierderii temporare a capacităţii de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecţie) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. ajutor, -is, adjutorium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AJUTÓR1 ~i m. Persoană care ajută pe cineva într-o situaţie dificilă. /<lat. adjutorium, adjutor, ~is
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AJUT//ÓR2 ~oáre n. Susţinere materială sau morală; sprijin; reazem. A da ~. ♢ A da o mână de ~ a ajuta pe cineva. /<lat. adjutorium, adjutor, ~is
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ajutór (ajutoáre), s.n. – 1. Sprijin. – 2. Persoană care ajută, auxiliar. – 3. Locţiitor, adjunct. Mr. ağutor, megl. jutor. Lat. adiūtōrium (Cipariu, Gram., 62; Puşcariu 53; Candrea-Dens., 35; REW 173; DAR; Rosetti, I, 162); cf. prov. ajutori. – Der. ajutora, vb., pe care DAR îl consideră a fi reprezentant al unui lat. *adiūtŭlāre, şi Candrea al lui *adiūtōriāre, ambele fiind de prisos, deoarece vb. se explică prin mijloacele interne ale rom.; ajutori, vb. (a ajuta); ajutorie, s.f. (ajutor, asistenţă); ajutorinţă, s.f. (ajutor; contribuţie impusă în Mold., în sec. XVIII, cu caracter tranzitoriu); ajutornic, adj. (milostiv); neajutorat, adj. (lipsit de ajutor).
(Dicţionarul etimologic român)

ajutor, ajutoare s.n. (pub.) donaţie în haine, alimente, medicamente venită din străinătate, în special după Revoluţia din decembrie 1989 (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ajutór (persoană) s. m., pl. ajutóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ajutór (sprijin, asistenţă) s. n., pl. ajutoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
AJUTÓR s., interj. 1. s. asistenţă, ocrotire, protecţie, sprijin, (livr.) recurs, (înv. şi pop.) ajutorinţă, (înv. şi reg.) ajutorie, sprijoană, (înv.) sprijineală, (turcism înv.) iamac. (I-a mulţumit pentru ~ul lui.) 2. s. concurs, oficii (pl.), serviciu, sprijin. (Vă ofer ~ul meu.) 3. s. concurs, contribuţie, sprijin. (~ul lui a fost hotărâtor.) 4. s. ocrotire, patronaj, protecţie, sprijin, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de ~ul unei societăţi.) 5. s. v. milă. 6. s. reazem, sprijin, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea era ~ul bătrâneţelor lui.) 7. s. v. asistent. 8. s. auxiliar, sprijin. (Documentarea i-a fost un ~ preţios.) 9. interj. săriţi! (~!, mă omoară!)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: aj aju ajut ajuto ajutor

Cuvinte se termină cu literele: ul rul orul torul utorul