ală dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÁLĂ s.f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). – Din lat. ala.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ẮLA, ÁIA, ăia, alea, pron. dem., adj. dem. (Pop. şi fam.) Acela, aceea. A venit ăla. Lucrul ăla. ♢ Expr. Altă aia = ciudăţenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia; gen.-dat. pl.: ălora] – Lat. illum, illa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

álă (ále), s.f. – Monstru care dezlănţuie furtunile, în credinţa pop. – Var. hală. Bg. sb., (h)ala.
(Dicţionarul etimologic român)

ÁLĂ s.f. Unitate romană de cavalerie. [< lat. ala].
(Dicţionar de neologisme)

ÁLĂ s. f. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari. (< lat. ala)
(Marele dicţionar de neologisme)

ắla (fam.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ăla), g.-d. ắluia, pl. ắia; f. áia, g.-d. ắleia, pl. álea, g.-d. pl. m. şi f. ắlora
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

ála (lat.) s. f., pl. álae [ae pron. e] (-lae)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

à la (fr.) prep. (à la Cluj)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

álă (unitate romană de cavalerie) s. f., g.-d. art. álei; pl. ále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ăla pr. m., adj. m. (postpus), g.-d. ăluia, pl. ăia; f. sg. áia, g.-d. ăleia, pl. álea, g.-d. m. şi f. ălora
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MOŞMON-DE-ÁLĂ s. v. mocăială.
(Dicţionar de sinonime)

ĂLA pron. v. acela.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: al

Cuvinte se termină cu literele: la