ÁLĂ s.f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). – Din lat. ala.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ẮLA, ÁIA, ăia, alea, pron. dem., adj. dem. (Pop. şi fam.) Acela, aceea. A venit ăla. Lucrul ăla. ♢ Expr. Altă aia = ciudăţenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia; gen.-dat. pl.: ălora] – Lat. illum, illa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
álă (ále), s.f. – Monstru care dezlănţuie furtunile, în credinţa pop. – Var. hală. Bg. sb., (h)ala.
(Dicţionarul etimologic român)
ÁLĂ s.f. Unitate romană de cavalerie. [< lat. ala].
(Dicţionar de neologisme)
ÁLĂ s. f. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari. (< lat. ala)
(Marele dicţionar de neologisme)
ắla (fam.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ăla), g.-d. ắluia, pl. ắia; f. áia, g.-d. ắleia, pl. álea, g.-d. pl. m. şi f. ắlora
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
ála (lat.) s. f., pl. álae [ae pron. e] (-lae)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
à la (fr.) prep. (à la Cluj)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
álă (unitate romană de cavalerie) s. f., g.-d. art. álei; pl. ále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ăla pr. m., adj. m. (postpus), g.-d. ăluia, pl. ăia; f. sg. áia, g.-d. ăleia, pl. álea, g.-d. m. şi f. ălora
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MOŞMON-DE-ÁLĂ s. v. mocăială.
(Dicţionar de sinonime)
ĂLA pron. v. acela.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ẮLA, ÁIA, ăia, alea, pron. dem., adj. dem. (Pop. şi fam.) Acela, aceea. A venit ăla. Lucrul ăla. ♢ Expr. Altă aia = ciudăţenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia; gen.-dat. pl.: ălora] – Lat. illum, illa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
ÁLĂ s.f. Unitate romană de cavalerie. [< lat. ala].
(Dicţionar de neologisme)
ÁLĂ s. f. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari. (< lat. ala)
(Marele dicţionar de neologisme)
ắla (fam.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ăla), g.-d. ắluia, pl. ắia; f. áia, g.-d. ắleia, pl. álea, g.-d. pl. m. şi f. ắlora
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
ála (lat.) s. f., pl. álae [ae pron. e] (-lae)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
à la (fr.) prep. (à la Cluj)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
álă (unitate romană de cavalerie) s. f., g.-d. art. álei; pl. ále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ăla pr. m., adj. m. (postpus), g.-d. ăluia, pl. ăia; f. sg. áia, g.-d. ăleia, pl. álea, g.-d. m. şi f. ălora
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MOŞMON-DE-ÁLĂ s. v. mocăială.
(Dicţionar de sinonime)
ĂLA pron. v. acela.
(Dicţionar de sinonime)
Cuvinte care încep cu literele: al
Cuvinte se termină cu literele: la