alături dex - definiţie, sinonime, conjugare
ALĂTURÁ, alắtur, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) aşeza alături, a (se) apropia mult; a (se) alipi. ♦ Tranz. A adăuga, a anexa. ♦ Tranz. Fig. A compara, a confrunta. ♦ Refl. A adera la o cauză, la o mişcare etc. [Var.: lăturá vb. I] – Din alături.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALẮTURI adv. 1. (Local) Lângă cineva sau ceva, la dreapta sau la stânga cuiva sau a ceva. ♢ Loc. adj. De alături = vecin, învecinat. ♢ Expr. (Fam.) A nimeri (sau a fi, a merge, a călca) alăturea cu drumul = a greşi (în comportare, în păreri etc.). ♦ În alt punct decât cel vizat (dar foarte aproape de acesta). 2. (Modal) Unul lângă altul, unul împreună cu altul (sau cu alţii). ♢ Loc. prep. Alături de... (sau, rar, cu...) = pe acelaşi plan, pe lângă. ♢ Expr. A fi alături de cineva = a fi solidar cu cineva. [Var.: alăturea adv.] – A3 + lature.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ALĂTURÁ alătur tranz. 1) A face să se alăture. 2) A mai pune la ceea ce este; a adăuga. 3) fig. A examina simultan sau succesiv pentru a stabili similitudinile şi diferenţele; a confrunta; a compara. /Din alături
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ALĂTURÁ mă alătur intranz. 1) A se aşeza alături; a se apropia mult (de ceva sau de cineva); a se alipi. 2) A deveni adeptul unei mişcări, al unui curent ideologic, împărtăşindu-i ideile; a adera. ~ la părerea generală. /Din alături
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALẮTURI adv. Lângă cineva sau ceva. A se aşeza ~. ♢ A fi ~ de cineva a acorda cuiva un sprijin; a fi solidar cu cineva. ~ cu drumul fără judecată; fără chibzuinţă. [Sil. -turi; Var. alăturea] /a + lature
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

alături, adv. – 1. Lîngă, aproape de. 2. În afara locului. – Var. alăturea. Lat. ad latera (REW 4934; DAR), cf. it. allato, v. fr. lez. Forma înv. este alăture, păstrată în var. – Der. alătura, vb. (a aşeza alături); alăturaş, s.m. (înv., vecin).
(Dicţionarul etimologic român)

a călca pe alături expr. a comite infidelităţi conjugale. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

alăturá vb., ind. prez. 1 sg. alătur, 3 sg. şi pl. alătură
(Dicţionar ortografic al limbii române)

alături/alăturea adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ALĂTURÁ vb. 1. v. anexa. 2. (livr.) a juxtapune. (~ mai multe elemente.)
(Dicţionar de sinonime)

ALĂTURI adv. 1. (local) (pop.) acolea, colea. (E ~, chiar lângă tine.) 2. (modal) împreună, laolaltă. (Stau ~ pe marginea ferestrei.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: al ala alat alatu alatur

Cuvinte se termină cu literele: ri uri turi aturi laturi