alabastru
ALABÁSTRU s.n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, întrebuinţată la fabricarea unor obiecte ornamentale. – Din it. alabastro, lat. alabastrum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ALABÁSTRU n. Ghips alb microgranulos, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă şi ornamentaţii. /<it. alabastro, lat. alabastrum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ALABÁSTRU s.n. Varietate de ghips asemănătoare marmurii albe, din care se fabrică obiecte de ornament. [< lat. alabastrum, cf. germ. Alabaster, it. alabastro].
(Dicţionar de neologisme)
ALABÁSTRU s. n. ghips, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă şi ornamentaţii. (< it. alabastro, lat. alabastrum)
(Marele dicţionar de neologisme)
alabástru s. n., art. alabástrul; (sorturi) pl. alabástruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ALABÁSTRU n. Ghips alb microgranulos, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă şi ornamentaţii. /<it. alabastro, lat. alabastrum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ALABÁSTRU s. n. ghips, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă şi ornamentaţii. (< it. alabastro, lat. alabastrum)
(Marele dicţionar de neologisme)
alabástru s. n., art. alabástrul; (sorturi) pl. alabástruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)