alamei
[Sinonime]
ALÁMĂ, (2, 3) alămuri, s.f. 1. Aliaj de cupru şi zinc, galben-auriu, maleabil, ductil, uşor de prelucrat, cu numeroase şi variate întrebuinţări în industrie. 2. (La pl.) Obiecte de alamă (1); alămărie2. 3. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat din alamă (1). – Cf. it. l a m a „placă de metal”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ALÁMĂ alămuri f. 1) Aliaj de cupru şi zinc, maleabil şi dur, utilizat în tehnică. 2) la pl. Obiecte din acest aliaj. Vas de ~. [G.-D. alamei] /cf. it. lama
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
alámă (alắmuri), s.f. – Aliaj de cupru şi zinc. Ngr. μάλαμα „aur”, de unde mr. malamă, amálomă „aur”, alb. malamë „aur”. Schimbarea fonetică şi semantică este curioasă. Pare a fi vorba de o etimologie populară, datorată confuziei între aur şi alamă (foarte folosită odinioară în ornamentaţie, de ex. în lucrările de marchetărie). Analogia care se impune între alamă şi aramă ar putea explica schimbarea de accent. De asemenea trebuie să se fi produs o despărţire la *μ’ἄλαμα, înţeles ca un presupus *μὲ ἄλαμα „ cu aur” (aceeaşi pierdere a lui μ iniţial în ngr. μασάμαυα › aramafta, formulă de imprecaţie, cf. N. Grămadă, Codrul Cosminului, IV, 309). Lambrior 373, Hasdeu 674 şi DAR pleacă de la it. lama › sb. lama „tinichea”; Densusianu, Rom., XXXIII, 273, pleacă de la ngr. λάμα, iar Körting 5406 de la lat. lamina, ipoteză abandonată. Der. alămar, s.m.; alămărie, s.f.; alămat, alămit, adj. (bătut cu cuie de alamă); alămiu, adj.
(Dicţionarul etimologic român)
ALÁMĂ s. f. 1. aliaj de cupru şi zinc. 2. (pl.) obiect din acest aliaj; instrumente muzicale de suflat din alamă (1). (după it. lama)
(Marele dicţionar de neologisme)
alámă s. f., g.-d. art. alámei; (obiecte de alamă) pl. alămuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ALÁMĂ s. 1. (prin Ban.) mesing. (Obiecte de ~.) 2. (la pl.) alămărie. (Tot felul de ~ămuri.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ALÁMĂ alămuri f. 1) Aliaj de cupru şi zinc, maleabil şi dur, utilizat în tehnică. 2) la pl. Obiecte din acest aliaj. Vas de ~. [G.-D. alamei] /cf. it. lama
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
ALÁMĂ s. f. 1. aliaj de cupru şi zinc. 2. (pl.) obiect din acest aliaj; instrumente muzicale de suflat din alamă (1). (după it. lama)
(Marele dicţionar de neologisme)
alámă s. f., g.-d. art. alámei; (obiecte de alamă) pl. alămuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ALÁMĂ s. 1. (prin Ban.) mesing. (Obiecte de ~.) 2. (la pl.) alămărie. (Tot felul de ~ămuri.)
(Dicţionar de sinonime)