ALÁRMĂ, alarme, s.f. 1. Anunţare a unei primejdii sau calamităţi care ameninţă populaţia; semnal prin care se anunţă asemenea primejdii. 2. Nelinişte, teamă, spaimă de care este cuprins cineva la apropierea unei primejdii. – Din fr. alarme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ALARMÁ, alarmez, vb. I. Refl. şi tranz. A (se) nelinişti, a (se) îngrijora. ♦ Tranz. A pune în stare de alertă, de pregătiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii). – Din fr. alarmer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ALÁRM//Ă ~e f. 1) Semnal prin care se anunţă apropierea unui pericol iminent; alertă. A da (sau a suna) ~a. 2) Sentiment de nelinişte, de îngrijorare la apropierea unei primejdii. [G.-D. alarmei] /<fr. alarme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A ALARM//Á ~éz tranz. 1) A face să se alarmeze; a alerta. 2) A pune în stare de alarmă; a da alarma. /<fr. alarmer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ALARM//Á mă ~éz intranz. A fi cuprins de alarmă; a se nelinişti; a se alerta. /<fr. alarmer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ALÁRMĂ s.f. 1. Anunţare a unei primejdii, a unei nenorociri iminente etc.; mijlocul prin care se face anunţarea acestei primejdii. ♦ Semnal, chemare pentru a lua armele. 2. Nelinişte; spaimă. [< fr. alarme < it. all\'arme – la arme].
(Dicţionar de neologisme)
ALARMÁ vb. I. 1. refl., tr. A (se) nelinişti. ♦ A (se) înfricoşa; a (se) speria. 2. tr. A da alarma; a pune în stare de alarmă. [< fr. alarmer].
(Dicţionar de neologisme)
ALÁRMĂ s. f. 1. anunţare a unui pericol iminent care necesită măsuri urgente. ♢ semnal, chemare pentru a lua armele. 2. (fig.) nelinişte, teamă; alertă. (< fr. alarme)
(Marele dicţionar de neologisme)
ALARMÁ vb. I. tr., refl. a (se) înfricoşa; a (se) alerta. II. tr. a da alarma, a pune în stare de alarmă (1). (< fr. alarmer)
(Marele dicţionar de neologisme)
alármă s. f., g.-d. art. alármei; pl. alárme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
alarmá vb., ind. prez. 1 sg. alarméz, 3 sg. şi pl. alarmeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ALÁRMĂ s. (livr.) alertă, (înv.) larmă. (Stare de ~.)
(Dicţionar de sinonime)
ALARMÁ vb. v. îngrijora.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) alarma ≠ a (se) calma, a (se) astâmpăra, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) potoli
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ALARMÁ, alarmez, vb. I. Refl. şi tranz. A (se) nelinişti, a (se) îngrijora. ♦ Tranz. A pune în stare de alertă, de pregătiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii). – Din fr. alarmer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A ALARM//Á ~éz tranz. 1) A face să se alarmeze; a alerta. 2) A pune în stare de alarmă; a da alarma. /<fr. alarmer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ALARM//Á mă ~éz intranz. A fi cuprins de alarmă; a se nelinişti; a se alerta. /<fr. alarmer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ALÁRMĂ s.f. 1. Anunţare a unei primejdii, a unei nenorociri iminente etc.; mijlocul prin care se face anunţarea acestei primejdii. ♦ Semnal, chemare pentru a lua armele. 2. Nelinişte; spaimă. [< fr. alarme < it. all\'arme – la arme].
(Dicţionar de neologisme)
ALARMÁ vb. I. 1. refl., tr. A (se) nelinişti. ♦ A (se) înfricoşa; a (se) speria. 2. tr. A da alarma; a pune în stare de alarmă. [< fr. alarmer].
(Dicţionar de neologisme)
ALÁRMĂ s. f. 1. anunţare a unui pericol iminent care necesită măsuri urgente. ♢ semnal, chemare pentru a lua armele. 2. (fig.) nelinişte, teamă; alertă. (< fr. alarme)
(Marele dicţionar de neologisme)
ALARMÁ vb. I. tr., refl. a (se) înfricoşa; a (se) alerta. II. tr. a da alarma, a pune în stare de alarmă (1). (< fr. alarmer)
(Marele dicţionar de neologisme)
alármă s. f., g.-d. art. alármei; pl. alárme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
alarmá vb., ind. prez. 1 sg. alarméz, 3 sg. şi pl. alarmeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ALÁRMĂ s. (livr.) alertă, (înv.) larmă. (Stare de ~.)
(Dicţionar de sinonime)
ALARMÁ vb. v. îngrijora.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) alarma ≠ a (se) calma, a (se) astâmpăra, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) potoli
(Dicţionar de antonime)