albăstrit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. şi refl. Fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALBĂSTRÍT, -Ă, albăstriţi, -te, adj. 1. Care a devenit (mai) albastru. 2. Care este clătit în apă cu albăstreală; (reg.) sinilit. – V. albăstri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ALBĂSTR//Í ~ésc tranz. A face să se albăstrească; a face să fie albastru. /Din albastru
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ALBĂSTR//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre obiecte) A deveni albastru; a căpăta culoarea albastră. 2) rar (despre persoane) A deveni vânat de mânie; a se învineţi. /Din albastru
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

albăstrí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. albăstrésc, imperf. 3 sg. albăstreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. albăstreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ALBĂSTRÍ vb. 1. a (se) înălbăstri, (Transilv.) a (se) mierii. (~ un obiect cu vopsea.) 2. v. învineţi. 3. (reg.) a scrobi, a sini, a vineţi, (Transilv.) a mierii, (Mold. şi Bucov.) a sinili. (~ rufele.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: al alb alba albas albast

Cuvinte se termină cu literele: it rit trit strit astrit