albania dex - definiţie, sinonime, conjugare

albania

ALBANIA, stat în V Pen. Balcanice; 28,7 mii km2; 3,2 mil. loc. (1989). Limba oficială: albaneza. Cap.: Tirana. Oraşe pr.: Shkodër, Durrës, Vlorë, Elbasan, Korcë. Este împărţit în 26 districte. Relief predominant muntos (85 la sută din terit.), cu vîrfuri mai semeţe la ganiţa de E; în lungul litoralului o cîmpie mai extinsă în partea centrală (Muzeqe). Climă mediteraneană în V şi temperat-continenetală în E (în munţi). Expl. de petrol şi bitum, de cărbune, de min. de cupru, crom, nichel, fier. Întreprinderile înd. ale A. fabrică: ciment, produse textile, oţel, tractoare, produse petroliere (3 mil. t., 1988), îngrăşăminte chimice, cherestea şi hîrtie, zahăr (45 mii t., 1988), conserve de fructe, ţigări ş.a. Din supr. ţării 24,8 la sută se cultivă cu cereale, sfeclă de zahăr, măslini, viţă de vie (88 mii t struguri, 1988), citrice ş.a. Pe păşuni (13,8 la sută din supr. ţării) se cresc ovine (1,4 mil. capete, 1988), caprine (0,98 mil. capete, 1988), bovine. C.f.: 380 km. Căi rutiere: 2,7 mii km. Moneda: 1 leka = 100 qindarka. Exportă petrol şi produse petroliere, bitum, min. de fier şi de crom, cupru, produse alim. (conserve de fructe, ţigarete, vinuir ş.a.) şi importă maşini şi utilaje, mijloace de transport, produse chimice, semifabricate, textile, bunuri de consum. – Istoric. Locuit în antic. de triburi ilirice şi trace, terit. A. face parte din Imp. Roman (167 î.Hr. – 395 d. Hr.) apoi, timp de 9 sec. din Imp. Bizantin. Primele state feudale albaneze iau fiinţă în sec. 12-14. Rezistenţa înverşunată opusă expansiunii otomane începută în 1389 cunoaşte apogeul (1443-1468) sub Gjergj Kastrioti (Skanderbeg). După 1479 A. devine pentru mai mult de 4 sec. prov. a Imp. Otoman. în urma răscoalelor antiotomane (1908-1912), în cursul primului război balcanic, Congresul Naţional Albanezde la Vlorë proclamă independenţa ţării (28 nov. 1912), recunoscută pe plan internaţional la Conferinţa de la Londra (1913). În timpul primului război mondial terit. A. devine teatru de operaţiuni militare. În dec. 1924 puterea este preluată de Ahmed Zogu, care, după proclamarea A. ca republică (21 ian. 1925), devine preşedinte, iar din 1928, rege, sub numele de Zogu I (1928-1939). Atacată de Italia fascistă la 7 apr. 1939, A. este ocupată în cursul aceleiaşi luni, în ciuda rezistenţei populare. Crearea Frontului de Eliberare Naţională la Conferinţa de la Peza (16 sept. 1942), transformarea Comitetului Antifascist de Eliberare Naţională în guvern democratic provizoriu în frunte cu Enver Hodja (Hoxha) (20 oct. 1944) duc la eliberarea întregului teritoriu de sub dominaţia fascistă (29 nov. 1944). La 11 ian. 1946, A. se proclamă republică populară. Guvernul controlat de comunişti adoptă o serie de măsuri, care pregătesc condiţiile pentru instaurarea structurilor totalitare. Devenit Partdul Muncii (1948), partidul comunist manifestă iniţial o totală fidelitate faţă de U.R.S.S., dar măsurile de destalinizare, adoptate de N.S. Hruşciov, determină distanţarea ulterioară a A. de U.R.S.S. şi apropierea ei de R.P. Chineză. Criticile formulate de Partidul Muncii la adresa Partidului Comunist Chinez, după moartea lui Mao Zedung, duc la deteriorarea relaţiilor între cele două partide şi ţări şi la suspendarea asistenţei economice oferite de China (1978). A. se angajează într-o politică de autoizolare, continuată după moartea lui Enver Hodja (11 apr. 1985) de succesorul său, Ramiz Alia. În 1989, acesta a iniţiat însă contacte cu unele state occidentale, iar în 1990 a anunţat unele măsuri de atenuare a rigidităţii totalitare. În 1991, în cadrul modificărilor majore petrecute în viaţa politică internaţională şi ca urmare a exodului de populaţie în statele vecine, însoţit de puternice manifestaţii de stradă, regimul a fost nevoit să organizeze alegeri pluripartite. Alegerile au fost cîştigate de Partidul Muncii (fost Comunist, devenit ulterior Socialist). Organismul suprem legislativ este Adunarea Populară, aleasă pe patru ani, iar cel executiv Consiliul de Miniştri. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)


Cuvinte care încep cu literele: al alb alba alban albani

Cuvinte se termină cu literele: ia nia ania bania lbania