albețe

ALBÉŢ, -EÁŢĂ, albeţi, -e, adj., s.n. (Reg.) 1. Adj. Albineţ. 2. S.n. Alburn. – Alb + suf. -eţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALBÉŢE s.f. v. albeaţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

albeţ, albeţi s.m. monedă de o sută de lei (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

albéţ adj. m., pl. albéţi; f. sg. albeáţă, pl. albéţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

albéţ s. n., pl. albéţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ALBÉŢ s. v. alburn.
(Dicţionar de sinonime)