albeață dex - definiţie, sinonime, conjugare
ALBEÁŢĂ s.f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă; (rar) albime. 2. Leucom; (impr.) cataractă (2). [Var.: albéţe s.f.] – Alb + suf. -eaţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALBÉŢ, -EÁŢĂ, albeţi, -e, adj., s.n. (Reg.) 1. Adj. Albineţ. 2. S.n. Alburn. – Alb + suf. -eţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALBEÁŢ//Ă f. 1) Culoare albă. ~a zăpezii. 2) Stare patologică constând în apariţia pe cornela ochiului a unor pete albe; leucom. [G.-D. albeţii; Sil. -bea-] /alb + suf. ~eaţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

albeaţă s.f. sg. (intl.) 1. lenjerie de pat 2. argint; argintărie (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

albeţ, albeţi s.m. monedă de o sută de lei (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

!albeáţă s.f., g.-d. art. albéţii
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

albeáţă s. f., g.-d. art. albéţii; (lumină) pl. albéţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

albéţ adj. m., pl. albéţi; f. sg. albeáţă, pl. albéţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

albéţ s. n., pl. albéţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ALBEÁŢĂ s. 1. (rar) albiciune, albime. (~ unui obiect.) 2. v. leucom. 3. v. cataractă.
(Dicţionar de sinonime)

ALBÉŢ s. v. alburn.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: al alb albe albea albeat

Cuvinte se termină cu literele: ta ata eata beata lbeata