albeai

ALBÍ, albesc, vb. IV. 1. Refl., intranz. şi tranz. A deveni sau a face să devină (mai) alb. ♦ A trata produsele textile cu agenţi oxidanţi sau reducători pentru a le face mai hidrofile (mai albe), distrugând pigmenţii naturali. ♦ A colora uşor în albastru un produs textil pentru a obţine un efect de alb intens. ♦ A decolora, parţial sau total, un anumit produs. ♦ Intranz. A încărunţi; p. ext. a îmbătrâni. 2. Intranz. A ieşi în evidenţă, a se contura (din cauza culorii albe). ♦ Fig. A străluci. – Din alb.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ALB//Í ~ésc 1. tranz. A face să se înălbească. 2. intranz. A se vedea alb (pe un fond închis); a bate în alb. /Din alb
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ALB//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni alb; a căpăta culoare albă. 2) A pierde culoarea iniţială sub acţiunea unor factori externi (soare, ploi). 3) fig. (fiinţe) A face să devină cărunt; a încărunţi. /Din alb
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

albi s.m. pl. bani (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

albí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. albésc, imperf. 3 sg. albeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. albeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ALBÍ vb. 1. a (se) înălbi, (reg.) a (se) bili. (~ pânza.) 2. v. încărunţi.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A (se) albi ≠ a (se) înnegri
(Dicţionar de antonime)