albișori
ALBIŞÓR, -OÁRĂ, albişori, -oare, adj., s.m. şi f. I. Adj. Diminutiv al lui alb; albior. II. S.m. şi f. (Iht.) Obleţ. III. S.m. 1. Nume dat unor bureţi comestibili. 2. (Pop.; la pl.) Bani de argint. IV. S.f. Albitură (2). 2. Varietate de viţă de vie cu struguri albi. – Alb + suf. -işor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
albişori s.m. pl. (dim.) bani (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
albişór adj. m., s. m., pl. albişóri; f. sg. albişoáră, pl. albişoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
albişori s.m. pl. (dim.) bani (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
(Dicţionar ortografic al limbii române)