albiță dex - definiţie, sinonime, conjugare
ALBÍT1 s.n. Mineral lăptos, verzui, roşiatic, cu luciu sidefiu sau sticlos, folosit în industria ceramicii. – Din fr. albite.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALBÍT2, -Ă, albiţi, -te, adj. 1. Făcut sau devenit (mai) alb (1); înălbit2. 2. (Despre părul oamenilor, p. ext. despre oameni) Cărunt. – V. albi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALBÍŢĂ, albiţe, s.f. 1. (Iht.) Obleţ. 2. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene (Alyssum). – Alb + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALBÍT1 m. Mineral incolor, verzui sau roşiatic folosit în ceramică. /<fr. albite
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALBÍ//T2 ~tă (~ţi, ~te) (despre părul oamenilor) Care este cărunt. ~ de necazuri. /v. a albi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALBIT (‹ fr {i}) s.n. Feldspat plagioclaz sodic, de culoare albă, cenuşie, verzuie cu luciu sidefos şi duritate mare, întîlnit în rocile magmatice acide (granite, pegmatite), în cele metemorfazate (gnaise) şi în unele calcare. Utilizat în ind. ceramicii fine ca fondant. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ALBÍT s.n. Mineral cu aspect lăptos, verzui, roşiatic sau incolor, întrebuinţat ca fondant în ceramică. [< fr. albite, cf. germ. Albit].
(Dicţionar de neologisme)

ALBÍT s. n. plagioclaz, alumosilicat de sodiu, cu aspect lăptos, verzui, roşietic sau incolor, fondant în ceramică. (< fr. albite)
(Marele dicţionar de neologisme)

albít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

albíţă s. f., g.-d. art. albíţei; pl. albíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ALBÍT adj. înălbit. (Pânză ~.)
(Dicţionar de sinonime)

ALBÍŢĂ s. (BOT.; Alyssum) (reg.) ciucuşoară, disculeţ.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: al alb albi albit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita bita lbita