albină dex - definiţie, sinonime, conjugare
ALBÍNĂ, albine, s.f. 1. Insectă din familia apidelor, cu aparatul bucal adaptat pentru supt şi lins, iar cu picioarele posterioare pentru strângerea polenului, cu abdomenul prevăzut cu un ac veninos, şi care trăieşte în familii, producând miere şi ceară; muscă (Apis mellifica). 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate şi cu flori violacee, dispuse în spic, asemănătoare cu o albină (1) (Ophrys cornuta). – Lat. alvina „stup”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALBÍN//Ă ~e f. Insectă care trăieşte în roiuri şi produce miere şi ceară, având picioarele din urmă adaptate pentru strângerea polenului şi un ac veninos în partea posterioară a abdomenului. ~ă lucrătoare. /<lat. alvina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALBINÁ, albinez, vb. I. Refl. (Reg.) A se face ziuă. – Din alb2.
(Dicţionarul limbii române moderne)

albínă (albíne), s.f. – 1. Insectă care produce miere şi ceară. – 2. Specie de orhidee (Ophrys cornuta). – Mr. alvină, megl. albină, istr. albire. Lat. alvῑna „stup”, der. de la alvus (Puşcariu 59; Candrea-Dens., 48; REW 393). Pentru a explica semantismul, DAR se referă la alb. bletë „stup” şi „albină”. Trebuie probabil să se plece de la o expresie (musca)alvina, unde alvina îndeplineşte firesc funcţia adj.; mai tîrziu, a ajuns s., ca în cazul lui (asinus) onagrarius, orbus(oculis) şi în multe alte cazuri. Muscă, avînd sensul de „roi” este curent în apicultură. Der. albinar, s.m. (apicultor); albinărel, s.m. (pasăre); albinărie, s.f. (roi; apicultură); albinărit, s.n. (apicultură); albinet, s.n. (mulţime de albine, roi).
(Dicţionarul etimologic român)

ALBINA, instituţie de credit şi economii din Sibiu (1871-1948). Cea mai importantă bancă a românilor din Transilvania. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ALBINA, revistă enciclopedică populară. A apărut săptămînal, la Bucureşti, cu întreruperi, între 1897 şi 1937. O serie nouă, cu acelaşi program, cultural şi ştiinţific, cu o periodicitate variabilă, debutează în 1945. Printre conducători: Gh. Adamescu, G. Coşbuc, C. Rădulescu-Motru. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

albínă s. f., g.-d. art. albínei; pl. albíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mólia-albínelor (sil. -li-a)/mólie-de-albíne (sil. -li-e) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lúpul-albínelor (insectă) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ALBÍNĂ s. (ENTOM.; Apis mellifica) (înv. şi pop.) muscă, (reg.) bâză. (~ produce mierea.)
(Dicţionar de sinonime)

CIUMA-ALBÍNELOR s. v. albinărel, furnicar, prigorie, viespar.
(Dicţionar de sinonime)

ALBINĂ-ŢIGĂNEÁSCĂ s. v. bărzăun, bondar, gărgăun.
(Dicţionar de sinonime)

MOLIA-ALBÍNELOR s. v. găselniţă.
(Dicţionar de sinonime)

IARBA ALBÍNELOR s. v. melisă, roiniţă.
(Dicţionar de sinonime)

LUPUL-ALBÍNELOR s. v. albinărel, furnicar, prigorie, viespar.
(Dicţionar de sinonime)

ALBINA-ŢIGÁNULUI s. v. bărzăun, bondar, gărgăun.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: al alb albi albin

Cuvinte se termină cu literele: na ina bina lbina