albit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ALBÍ, albesc, vb. IV. 1. Refl., intranz. şi tranz. A deveni sau a face să devină (mai) alb. ♦ A trata produsele textile cu agenţi oxidanţi sau reducători pentru a le face mai hidrofile (mai albe), distrugând pigmenţii naturali. ♦ A colora uşor în albastru un produs textil pentru a obţine un efect de alb intens. ♦ A decolora, parţial sau total, un anumit produs. ♦ Intranz. A încărunţi; p. ext. a îmbătrâni. 2. Intranz. A ieşi în evidenţă, a se contura (din cauza culorii albe). ♦ Fig. A străluci. – Din alb.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALBÍT1 s.n. Mineral lăptos, verzui, roşiatic, cu luciu sidefiu sau sticlos, folosit în industria ceramicii. – Din fr. albite.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALBÍT2, -Ă, albiţi, -te, adj. 1. Făcut sau devenit (mai) alb (1); înălbit2. 2. (Despre părul oamenilor, p. ext. despre oameni) Cărunt. – V. albi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ALB//Í ~ésc 1. tranz. A face să se înălbească. 2. intranz. A se vedea alb (pe un fond închis); a bate în alb. /Din alb
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ALB//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni alb; a căpăta culoare albă. 2) A pierde culoarea iniţială sub acţiunea unor factori externi (soare, ploi). 3) fig. (fiinţe) A face să devină cărunt; a încărunţi. /Din alb
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALBÍT1 m. Mineral incolor, verzui sau roşiatic folosit în ceramică. /<fr. albite
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALBÍ//T2 ~tă (~ţi, ~te) (despre părul oamenilor) Care este cărunt. ~ de necazuri. /v. a albi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALBIT (‹ fr {i}) s.n. Feldspat plagioclaz sodic, de culoare albă, cenuşie, verzuie cu luciu sidefos şi duritate mare, întîlnit în rocile magmatice acide (granite, pegmatite), în cele metemorfazate (gnaise) şi în unele calcare. Utilizat în ind. ceramicii fine ca fondant. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ALBÍT s.n. Mineral cu aspect lăptos, verzui, roşiatic sau incolor, întrebuinţat ca fondant în ceramică. [< fr. albite, cf. germ. Albit].
(Dicţionar de neologisme)

ALBÍT s. n. plagioclaz, alumosilicat de sodiu, cu aspect lăptos, verzui, roşietic sau incolor, fondant în ceramică. (< fr. albite)
(Marele dicţionar de neologisme)

albi s.m. pl. bani (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

albí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. albésc, imperf. 3 sg. albeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. albeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

albít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ALBÍ vb. 1. a (se) înălbi, (reg.) a (se) bili. (~ pânza.) 2. v. încărunţi.
(Dicţionar de sinonime)

ALBÍT adj. înălbit. (Pânză ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) albi ≠ a (se) înnegri
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: al alb albi

Cuvinte se termină cu literele: it bit lbit