alburi
[Conjugare]
ALBURÍ, pers. 3 albureşte, vb. IV. Intranz. A răspândi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb. – Din alboare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
alburí vb., ind. prez. 3 sg. alburéşte, imperf. 3 sg. albureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. albureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
alburí vb., ind. prez. 3 sg. alburéşte, imperf. 3 sg. albureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. albureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)