alcătuitor dex - definiţie, sinonime, conjugare

alcătuitor

[Sinonime]
ALCĂTUITÓR, -OÁRE, alcătuitori, -oare, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care intră în compoziţia unui lucru; constitutiv. 2. S.m. şi f. Persoană care alcătuieşte ceva. [Pr.: -tu-i-] – Alcătui1 + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALCĂTUIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care intră în componenţa unui lucru; care face parte din ceva. Elemente ~oare. /a alcătui + suf. ~itor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

alcătuitór adj. m., s. m., pl. alcătuitóri; f. sg. şi pl. alcătuitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ALCĂTUITÓR adj. v. component.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: al alc alca alcat alcatu

Cuvinte se termină cu literele: or tor itor uitor tuitor